Bijuterii onix
-
Scurtă istorie a onixului
Numele de „onix” provine din grecescul „onux”- unghie, făcând referire la stratul alb transparent al pietrei multistratificate.
Legenda spune că Cupidon a tăiat unghiile lui Venus în timp ce dormea. Soarta a transformat acele bucăţele în pietre pentru a împiedica chiar şi cea mai mică parte din Venus să moară.
Romanii erau experţi în litrografie (sculptarea pietrelor stratificate pentru a scoate la iveală diverse culori) şi au creat sigilii frumoase din onix (strat alb pe bază neagră) şi sardonixuri (strat alb pe bază roşcat-brună). Modelele erau sculptate în relief negativ. Sculpturile cu imagine pe negativ se numesc intaglio şi cele cu imagini în relief se numesc camee.
În Orientul mijlociu onixul era asociat cu vrăjitorii.
-
Cod: BR10-50Bratara argint - lantisor zale rotunde de 3 mm cu onix - marime 10 mm, si cuart transparent fatetat - marime 8 mm, si inchizatoare rotunda de 6 mm, marcata 925. Lungime bratara: 19,5 cm.
Disponibile: o singura bucata (unicat)108 lei
![[nume*lang]](/img/more.jpg)
Proprietăţi metafizice şi vindecătoare ale onixului
Negrul a fost asociat cu regenerarea şi noile începuturi. Unii consideră că onixul negru are proprietăţi protectoare, fiind bun de purtat în călătorii. Se spune că e benefic pentru a scăpa de temeri şi oferă puterea de a trece peste relaţii ratate şi vindecă rănile sufleteşti vechi.
Romanii au asociat onixul cu curajul şi se consideră că e folositor celui care-l poartă pentru a se apăra de critici nedrepte.
Descrierea ştiinţifică a onixului
Onixul e o formă de calcedonie, adică este un derivat al cuarţului. Se formează în cavităţile de gaz ale lavei. Stratificarea onixului este similară celei a agatei. Când piatra are o bază neagră cu un strat superior alb se numeşte onix. Onixul negru este calcedonie neagră neuniformă. Când baza pietrei e brună se numeşte sardonix. Onix-carneolul are bază roşcată.
Ceea ce e cunoscut ca „onix negru” este calcedonie gri tratată chimic pentru a se obţine un negru intens. Piatra gri este saturată cu o soluţie de clorat de cobalt şi cloramoniu sau poate fi introdusă pentru o perioadă mai lungă de timp într-o soluţie cu zahăr şi apoi încălzită în acid sulfuric pentru carbonizarea zahărului.
